Bloemhof

“Orașul intens”, o manifestare de construcţii rezidenţiale care sunt condensate într-un număr de locaţii și îmbogăţesc sistematic centrul orașului Groningen, reprezintă un exemplu tipic de strategie teritorială, în care “golurile” din reţeaua urbană sunt completate. Proiectul Bloemhof face parte din această manifestare. Clădirea este alcătuită din 56 de apartamente rezidenţiale și 1450 m2 de spaţii comerciale și este situată pe fosta proprietate a companiei de apă, pe strada Bloemensinge.

Maarten Schmitt, dezvoltatorul urban implicat în acest proiect, a propus tema “Spaţiul Parohial”, referindu-se la spaţii semipublice, care sunt concepute ca mediatori între aglomerarea urbană și spaţiile exterioare private limitate și spaţiile verzi ale orașului. După cum explică Rohmer, “Am proiectat această temă ca un pătrat între monument și clădirea nouă, o zonă de intrare în care se află un copac și o bancă, care funcţionează ca un punct de întalnire între locuitorii clădirii și cei ai zonelor înconjurătoare”. Acest pătrat este mai departe conectat la spaţiul colectiv intern, unde sunt grupaţi locuitorii. În plus, parterul din sticlă al clădirii, în care a fost construit un mare spaţiu comercial, funcţionează ca un intermediar între clădire și oraș. Ancorarea clădirii în oraș este o temă importantă în activitatea lui Marlies Rohmer. O modalitate de a realiza acest lucru este prin proiectarea unei structuri generice care poate fi ușor adaptată de-a lungul timpului. Din acest motiv, parterul a fost proiectat ca o structură flexibilă de coloane, cu deschideri constructive de 8-10 m. Locuitorii de la etajele superioare beneficiază de aceleași proporţii generoase, iar spaţiul poate fi dispus în modul în care se dorește. Toate camerele au o înălţime generoasă a plafonului, permiţând clădirii să fie utilizată pentru a lucra, a locui sau în scopuri de recreere.

Rohmer evidenţiază că flexibilitatea nu este singurul lucru care face o construcţie durabilă. “În proiectarea unei clădiri, căutăm o calitate specifică și o anumită opulenţă, așa cum se observă la construcţiile vechi. În trecut, manopera era ieftină și materialele scumpe, iar acum este invers.” Din aceste motive, arhitectului îi place să lucreze cu materiale prefabricate, care sunt, de cele mai multe ori, special dezvoltate pentru un anumit proiect. Pentru proiectul Bloemhof, au fost concepute elemente de cărămidă pentru faţadă cu un model ieșit în relief, evidenţiind aceeași senzaţie de generozitate ca și clădirile din secolul 19 și începutul secolului 20. Arhitectul a ales să lucreze cu sistemul pentru ferestre Reynaers CS 38-SL, datorită profilului său deosebit de îngust și oblic la exterior. Ceea ce este neobișnuit este faptul că acest profil a fost utilizat pentru toată clădirea, inclusiv pentru faţada de la intrare, care are înălţimea de 3.5 m. Rohmer afirmă, “La început, măsurătorile nu păreau să indice un profil atât de îngust. Dar consultantul proiectului Reynaers a studiat stabilitatea și rigiditatea, și prin urmare, am reușit să obţinem aspectul zvelt pe care îl doream.

”Orașul intens”
După o perioadă în care construcţiile din Olanda s-au concentrat în primul rând pe zonele periferice orașelor, în ultimii ani accentul s-a pus pe zona urbană. Deși 39 % din proiectele propuse pentru zonele urbane au fost construite între anii 1995 și 2005 (în această decadă au fost construite la marginea orașelor un numar mare de cartiere Vinex, numite după politica de informare din 1988 de către Ministerul olandez al Locuinţei, Mediului și Amenajarea Teritoriului), în prezent, aproape toată activitatea de construcţii constă în procesul de “condensare”. Scopul este de a păstra zonele verzi suburbane și de a încuraja clasa de mijloc să locuiască la oraș.
“Orașul intens”, o manifestare de construcţii rezidenţiale care sunt condensate într-un număr de locaţii și îmbogăţesc sistematic centrul orașului Groningen, reprezintă un exemplu tipic de strategie teritorială, în care “golurile” din reţeaua urbană sunt completate. Proiectul Bloemhof face parte din această manifestare. Clădirea este alcătuită din 56 de apartamente rezidenţiale și 1450 m2 de spaţii comerciale și este situată pe fosta proprietate a companiei de apă, pe strada Bloemensinge.
“Am încercat să lucrăm ținând cont de clădirile înconjurătoare, care determină cadrul, pentru a găsi o legătura cu staţia de purificare din apropiere”, afirmă arhitectul Marlies Rohmer. “Prin păstrarea clădirii noastre la o anumită distanţă, ne arătăm respectul faţă de monument, dar în același timp, pentru a obţine același efect atemporal, am folosit ornamente de cărămidă pentru faţadă.” Dar Rohmer a fost foarte precis în a nu proiecta o altă clădire istorică. “Sunt de părere că perioada de construcţie a clădirii ar trebui să fie evidentă. Perioadele diferite de timp sunt cele care fac un oraș interesant. Acesta este și motivul pentru care am ales profile de aluminiu, deoarece creează un aspect elegant și modern și determină un contrast plăcut cu elementele aspre ale faţadei.”
Maarten Schmitt, dezvoltatorul urban implicat în acest proiect, a propus tema “Spaţiul Parohial”, referindu-se la spaţii semipublice, care sunt concepute ca mediatori între aglomerarea urbană și spaţiile exterioare private limitate și spaţiile verzi ale orașului. După cum explică Rohmer, “Am proiectat această temă ca un pătrat între monument și clădirea nouă, o zonă de intrare în care se află un copac și o bancă, care funcţionează ca un punct de întalnire între locuitorii clădirii și cei ai zonelor înconjurătoare”. Acest pătrat este mai departe conectat la spaţiul colectiv intern, unde sunt grupaţi locuitorii. În plus, parterul din sticlă al clădirii, în care a fost construit un mare spaţiu comercial, funcţionează ca un intermediar între clădire și oraș.
Ancorarea clădirii în oraș este o temă importantă în activitatea lui Marlies Rohmer. O modalitate de a realiza acest lucru este prin proiectarea unei structuri generice care poate fi ușor adaptată de-a lungul timpului. Din acest motiv, parterul a fost proiectat ca o structură flexibilă de coloane, cu deschideri constructive de 8-10m. Locuitorii de la etajele superioare beneficiază de aceleași proporţii generoase, iar spaţiul poate fi dispus în modul în care se dorește. Toate camerele au o înălţime generoasă a plafonului, permiţând clădirii să fie utilizată pentru a lucra, a locui sau în scopuri de recreere.
Rohmer evidenţiază că flexibilitatea nu este singurul lucru care face o construcţie durabilă. “În proiectarea unei clădiri, căutăm o calitate specifică și o anumită opulenţă, așa cum se observă la construcţiile vechi. În trecut, manopera era ieftină și materialele scumpe, iar acum este invers.” Din aceste motive, arhitectului îi place să lucreze cu materiale prefabricate, care sunt, de cele mai multe ori, special dezvoltate pentru un anumit proiect. Pentru proiectul Bloemhof, au fost concepute elemente de cărămidă pentru faţadă cu un model ieșit în relief, evidenţiind aceeași senzaţie de generozitate ca și clădirile din secolul 19 și începutul secolului 20.
Arhitectul a ales să lucreze cu sistemul pentru ferestre Reynaers CS 38-SL, datorită profilului său deosebit de îngust și oblic la exterior. Ceea ce este neobișnuit este faptul că acest profil a fost utilizat pentru toată clădirea, inclusiv pentru faţada de la intrare, care are înălţimea de 3.5 m. Rohmer afirmă, “La început, măsurătorile nu păreau să indice un profil atât de îngust. Dar consultantul proiectului Reynaers a studiat stabilitatea și rigiditatea, și prin urmare, am reușit să obţinem aspectul zvelt pe care ni-l doream.”